In ciuda aparenţelor, nu ne aflăm doar în faţa unuia dintre acele filme cu monştri care şi-au
propus să zguduie cu orice preţ box-office-ul. Cu toate că Gwoemul /
The Host este cel mai de succes film coreean al tuturor timpurilor, se
întâmplă rar ca succesul de casă să fie atât de bine dublat de succesul
de critică.
Regizorul Bong Joon-ho împachetează într-o naraţiune simplă, clasică,
dintr-acelea care de obicei sunt cheia succesului de marketing cu
jucării şi jocuri video, un întreg sistem politic, social, media, fie el
global sau local. Premisa filmului porneşte de la povestea reală a unor
soldaţi americani dintr-o bază militară de lângă Seul, care în 2000 au
vărsat în râul Han (sursa de apă potabilă pentru o bună parte din
populaţie) 120 de litri de otravă. Peste câţiva ani – şi de aici începe filmul -, ca urmare a
poluării iresponsabile, întreaga populaţie este alarmată de prezenţa în
apele râului a unui monstru marin (Godzilla era, la rându-i, un produs
al radioactivităţii de la Hiroshima!). Dar în introducere, obiectivul nu
se focusează atât pe monstru, cât pe panica generală stârnită de
acesta, pe chipurile tâmpe ale celor care, aţâţaţi de senzaţional,
aruncă în creatură cutii de bere şi fac poze cu telefonul mobil. O
vizită înseamnă şi o victimă: din sânul unei familii modeste este rapită
Hyun-seo, o fetiţă fără mamă, cu un tată semiretardat, un unchi şomer,
un bunic care-şi răceşte gura de pomană şi o mătuşă care ratează
campionatul la tir cu arcul. Aceştia din urmă vor porni o odisee de
exterminare a monstrului, care devine un pretext perfect pentru un
portret creionat cu suspans, pe alocuri dramatic, întotdeauna uman şi de
cele mai multe ori de un comic burlesc, al tarelor societăţii de secol
XXI. Nu am să vă spun mai multe despre plot, decât că fetiţa apucă să
dea un apel după ce a fost furată, ceea ce-i mână în luptă pe toţi
membrii familiei şi lasă absurd de indiferent guvernul obsedat de viruşi
şi de carantine. | 
